Jacques Seguela, consilier în campania electorală prezidențială a lui Francois Mitterand din Franța sau în campania lui Alexandr Kwasniewski din Polonia, a explicat într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Digi24 ce calități ar trebui să aibă candidatul ideal din România. Astfel, în viziunea sa, politicianul român ar întruni calități de la foștii președinți Emil Constantinescu și Ion Iliescu, dar și de la fostul prim-ministru Petru Roman.
Jacques Seguela, sunteţi un guru al publicităţii şi comunicării politice în Franţa. Aţi făcut sute sau mii de campanii. Aţi fost consilier pentru Francois Mitterand, dar şi pentru fostul preşedinte polonez Alexandr Kwasniewski sau Ehud Barak în Israel. Care este principala calitate pe care un om politic trebuie să o aibă pentru a deveni şef de stat sau de guvern?
Jacques Seguela: Trebuie să aibă în primul rând pasiune. Pasiune pentru ceea ce poate că este cea mai frumoasă meserie din lume, dar şi cea mai rea. În această pasiune trebuie să dea dovadă de credinţă, în ţara sa, în democraţie, în independenţă, în viitor, în onestitate, în intransigenţă. În lume sunt din din ce în ce mai puţini oameni politici care să posede acest diamant brut care este credinţa. Trebuie apoi să aibă o supraîncărcare cu energie ca să poată pune o lume întreaga în mişcare. Mai trebuie să aibă şi şansă, noroc. Francois Mitterand mi-a dat o dată definiţia unui scrutin electoral: Este ales bărbatul – sau femeia – care reuşeşte să fie eroul credibil al unui moment important din istoria ţării sale. E întâlnirea dintre o persoană, o ambiţie, un proiect şi un popor. La început e o căsătorie din dragoste, care apoi devine una din interes şi care, din păcate, se transformă uneori în căsătorie nerezonabilă.
Aţi fost prezent în România în anii 90. I-aţi cunoscut pe Petre Roman, pe Ion Iliescu, Emil Constantinescu. La un moment dat i-aţi dat un sfat lui Emil Constantinescu, când se gândea dacă să mai candideze sau nu pentru un nou mandat. Ce i-aţi spus?
Jacques Seguela: E una dintre serile pe care nu le voi uita niciodată. Eram la el acasă, în vila sa. Am fost primiţi de soţia sa, care ne-a gătit chiar ea. Aveam şi am şi acum multă admiraţie pentru el. E un om politic venit din altă parte, din lumea culturii, a educaţiei, cu reguli de viaţă şi morale foarte stricte. La sfârşitul cinei am mers într-un birou micuţ şi acolo mi-a spus cam aşa: Stiţi, sunt mâhnit de ceea ce am trăit. Găsesc că politica nu e la înălţimea a ceea ce am sperat. E o lume de falsuri, de oameni închipuiţi, o lume de lupte ridicole. Pentru mine viitorul ţării trece înaintea ambiţiei personale. Sunt obosit de atâtea lupte. Nu ştiu dacă am curajul de a continua şi forţa de a duce ţara acolo unde merită. I-am răspuns cam aşa: Dacă nu aveţi acest exces de energie şi voinţă puternică, nu mergeţi mai departe. Veţi fi doborât de concurenţii dumneavoastră. Să fii lider înseamnă o probă psihologică şi fizică. La fel ca un boxeur care urcă pe ring, trebuie să fii în cea mai bună formă, altfel rişti să fii făcut KO. Şi asta ar fi teribil pentru că aţi făcut lucruri minunate pentru ţara dumneavoastră: aţi condus-o către modernitate, aţi consolidat democraţia, aţi intors Bucureştiul cu faţa către Europa în momentul în care existau tendinţe de a-l orienta în altă parte şi aţi făcut în aşa fel încât România să devină ceea ce este graţie misiunii dumnevoastră. Nu ştiu dacă pe mine m-a ascultat, nu am fost decât una dintre vocile care i-au spus asta.
Comunicarea politică s-a schimbat foarte mult faţă de perioada în care aţi început să lucraţi dumneavoastră, în anii 80, în timpul lui Francois Mitterand. Astăzi se comunică prin reţele sociale, Facebook, Twitter şi altele. Ce înseamnă concret asta?
Jacques Seguela: Există comunicarea politică şi publicitatea politică. Sunt două lucruri diferite. Comunicarea politică e cotidiană. Ea trebuie să utilizeze Twitter şi celelalte instrumente moderne. Trebuie utilizată cu precauţie pentru că fiecare cuvânt poate fi folosit împotriva ta. Nu trebuie abuzat deci. Trebuie ca această comunicare să rămână la locul său, folosită doar din când în când. Trebuie mai ales cultivat un tip de zgârcenie în folosirea cuvintelor pentru că toată lumea vorbeşte prea mult. Mai trebuie cultivată strategia dorinţei, trebuie ca ceilalţi să vină către dumneavoastră, să vorbească despre dumneavoastră mai mult decât vorbiţi dumneavoastră înşivă despre dumneavoastră. În campania electorală, lucrurile sunt şi mai complicate. Există două mari campanii electorale pe care le cunosc. Cea a lui Francois Mitterand în anii 80, care a adus modernitatea în Europa. Şi cea a lui Barack Obama, de acum câţiva ani, prima campanie digitală din istorie. El nu a utilizat internetul ca să comunice, a făcut ceva mult mai subtil. A utilizat internetul pentru a strânge o armată de militanţi pe care i-a transformat în deschizători de uşi. De fapt, ceea ce trebuia să fie cel mai sofisticat exerciţiu electoral din lume a însemnat o revenire la rădăcini, o revenire la vânzătorul de aspiratoare care bătea la uşă pentru a-şi face ascultat mesajul. A strâns 8 milioane de militanţi, a decupat ţara în bucăţele şi a cerut fiecăruia să se ducă să bată la sute, la mii de uşi. Aşa a câştigat alegerile, prin contact direct. Drama comunicării de azi este că totul e dematerializat. Totul se petrece pe un ecran. Nu mai există forţa convingerii, vorbirea directă. Asta a reinventat Obama şi asta facem acum şi în campania pentru alegerile locale din Franţa: ne întoarcem la rădăcini.
În curând vor fi alegeri europene. Cum faci să vinzi Europa, cum faci din ea un produs dezirabil? Există în clipa de faţă o despărţire de Europa la nivelul cetăţeanului obişnuit destul de palpabilă.
Jacques Seguela: E lupta mea de azi. Săptămâna viitoare lansez la Bruxelles o campanie exact pe această temă. Europa are nevoie de vis. Visul american e alterat. Am văzut că Obama încearcă să îl reînvie. Înainte ca visul asiatic sau visul african să cucerească lumea, cred că avem o perioadă de 20 de ani în care visul european se poate instala. Visul american trebuie să lase locul visului european. Poate nu a venit încă momentul să comunicăm despre asta. Sunt încă multe dureri în Europa, mult şomaj, multe probleme. Visul acesta frumos ar înota împotriva curentului. Trebuie schimbat mesajul european şi vândut viitorul. Trebuie explicat că Europa va fi continentul viitorului. Trebuie arătate care sunt progresele Europei. Părerea mea este că Europa a fost asfixiată de Bruxelles. Punctul de plecare a fost unul greşit. S-a pornit de la moneda euro, de la bani. Banii nu generează idei, doar ideile generează bani. Europa a devenit una economică, una materială. Bruxelles-ul vine cu lege după lege, cu articol după articol, închizând în reguli prea stricte ţările europene. Trebuie schimbat cadrul. Trebuie ca europenii să înţeleagă unele lucruri: împreună suntem cea mai mare putere din lume, suntem mai puternici decât americanii, mai puternici decât chinezii. Dacă distrugem această putere, nu vom mai exista.
Ziua de mâine ne aparţine. Europa se va schimba, va avea un adevărat preşedinte, un guvern, un ministru comun al economiei. Trebuie să aibă un sistem de apărare comun. Cea mai mare putere a lumii nu e azi capabilă să trimită zece soldaţi atunci când apar probleme într-o parte a globului. Trebuie şi o politică a imigraţiei comună, o imigraţie deschisă, dar aleasă. În fine, trebuie ca Europa să se protejeze: America se protejează, China se protejează. Europa trebuie să intre în modernitate, să fie independentă şi activă.
Şi, mai ales, europenii trebuie să meargă la vot. Un european care nu votează nu e demn de toate progresele pe care i le-a adus Europa. O ţara ca România de exemplu trebuie să fie conştientă de câştigul pe care îl are graţie Europei. Unde ar fi România fără Europa? Românii trebuie şi ei să meargă la vot, altfel trădează ceea ce Europa le-a adus.
Aţi cunoscut bine România în anii 90, pe Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu. Dacă aţi fi să vă reimplicaţi într-un proiect în România, în ce condiţii aţi face-o, mai ales că nisipurile politicii româneşti par astăzi şi mai mişcătoare?
Jacques Seguela: Aş reveni cu plăcere dacă aş întâlni bărbatul sau femeia potrivită. Aş spune chiar mai curând femeia decât bărbatul pentru că eu cred că a sosit timpul ca femeile să preia ştafeta în politică. Bărbaţii aduc moartea, prin război, femeile aduc viaţa, prin copii. Ele vor salva lumea. Nu valorile virile, de ambiţie şi superioritate. Nu legea celui mai puternic trebuie să domnească, ci legea celui mai blând. Deci, ca să revin la întrebare, m-aş întoarce în România dacă aş avea şansa să întâlnesc un bărbat sau o femeie care să cumuleze mai mulţi factori: să aibă rasa şi eleganţa lui Petre Roman, să aibă simţul şi puterea politică a lui Ion Iliescu şi să aibă şi etica şi onestitatea lui Emil Constantinescu. Dacă îmi găsiţi acest personaj revin gratis în România pentru a face cea mai frumoasă campanie.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire